Discipolul:
Maestre, incerc sa scriu un poem despre magia trabucului. Ma chinui de saptamani, nu mai pot sa adorm, sunt stors de vlaga. Ajuta-ma te rog, maestre, sa-mi regasesc inspiratia.

Maestrul (deschizand tacticos o cutie de trabucuri):
Aici se afla magia ta. N-ai sa reusesti niciodata sa intelegi cu-adevarat, ba mai mult, sa scrii despre trabucuri, sau orice altceva atat timp cat stai departe de acel ceva. Ia cutia aceasta, experimenteaza sublimul, lasa-te invaluit, viseaza, si n-ai sa mai ai nevoie de sfaturile mele.

Dupa 3 zile, in timp ce savureaza... un trabuc deopotriva cu un cognac incalzit, maestrul citeste surazand scrisoarea discipolului: